O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI HOTĂRĂŞTE PRIETENII

O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI DEFINEŞTE IDEALURILE

O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI DETERMINĂ CREDINŢA – PENTRU TOTDEAUNA

O SINGURĂ ALEGERE
TE POATE TRANSFORMA RADICAL

Într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). În fiecare an, într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie să-şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi pentru tot restul vieţii. În ceea ce o priveşte pe Beatrice, ea trebuie să hotărască dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.
În timpul iniţierii care urmează, marcată de o puternică rivalitate, Beatrice îşi ia un alt nume, Tris, şi se străduieşte să afle cine sunt cu adevărat prietenii ei şi, de asemenea, dacă o poveste de dragoste cu un băiat uneori fascinant, alteori enervant, îşi poate găsi locul în viaţa pe care ea şi-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toată lumea deoarece fusese prevenită că i-ar putea aduce moartea. Şi, pe măsură ce descoperă un conflict care ia treptat amploare, ameninţând să destrame societatea aparent perfectă în care trăieşte, află că secretul ei ar putea-o ajuta să-i salveze pe cei dragi… sau ar distruge-o.
Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, trădări sfîşietoare, consecinţe uimitoare şi o neaşteptată poveste de dragoste.

Personal opinion:
Am citit cartea intr-o zi, POATE mult mai repede decat ar fi trebuit, dar sunt curioasa din fire, si voiam sa vad ce se intampla pana la final. Auzisem multe pareri bune despre ea, si abia asteptam sa o incep. In seara asta am citit cate ceva pe goodreads, si vad ca lucrurile sunt prinse la mijloc- unii sunt de parere ca e incredibil de buna, altii ca e incredibil de proasta. Ce cred eu? Din 5 stele, i-as acorda 3.5. Multa lume compara trilogia(da, e o trilogie) cu Jocurile foamei. Din punctul meu de vedere, nu e vorba de asa ceva, deoarece Veronica Roth nu reuseste sa realizeze acea lume pe care am gasit-o la Suzanne Collins. Nu e totusi rea. Unul din citatele cu privire la ea suna ceva de genul 'O carte captivanta, fascinanta'. Exact asa as descrie-o si eu, deoarece nu putem vorbi de un talent scriitoricesc care sa te lase wow.
Plotul are destule gauri, care constituie un minus. Pentru cei care au citit-o, sper ca nu sunt singura care observa faptul ca nu este nicio explicatie data cu privire la alcatuirea factiunilor. Se spune doar ca menirea lor este sa tina in frau conflictele, sa evite rebeliunea(aici ma cam autocontrazic, deoarece explicatia vine mai tarziu, la sfarsitului volumului 2; dar judecand DOAR prima carte, e un minus).
Într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). În fiecare an, într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie să-şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi pentru tot restul vieţii. În ceea ce o priveşte pe Beatrice, ea trebuie să hotărască dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.
Cred ca tocmai impartirea asta va duce la conflicte, discriminare, fisurarea societatii lor. Trecand mai departe, nu pot sa nu observ asemanarea cu THG, cu acea zi unica din an, in care fiecare copil trebuie sa isi decida factiunea(ca veni vorba, mi se pare un pic cam prea drastic sa seteze varsta la 16 ani, deoarece ei nu au judecata necesara, si prin urmare, deciziile pot fi de multe ori gresite, rezultand in exil, situatie care e expusa in carte drept un stadiu mai rau ca moartea) in care va trai in continuare.
Protagonista, Beatrice Prior, m-a intrigat un pic. A plasat-o exact in factiunea cea mai anosta, cea mai greu de observat, de unde te-ai fi asteptat cel mai putin sa apara supriza- de aici si vestimentatia gri, probabil- totul pentru a-i conferi un destin iesit din comun. Ceea ce mi-ar fi placut sa fie mai detaliat este modul lor de viata. Sa primim indicii despre ceea ce ii caracterizeaza, sa faca din Abnegatie(si nu numai) un personaj de sine statator. Aflam ca Eruditii se ocupa cu crearea diferitelor instrumente, Prietenia cultiva legume si fructe, si ii ajuta pe ceilalti, Candoarea isi petrece timpul distrandu-se cu teste cu serul adevarului, si tipand unii la ceilalti, Neinfricatii sar din trenuri si au tatuaje, iar Abnegatia se imbraca in gri si e gata oricand sa se sacrifice.
In ziua testului de aptitudini, cel care se presupune ca ar fi trebuit sa ii ajute sa isi aleaga o factiune, Beatrice primeste un rezultat considerat iesit din comun. Persoana care ii supravegheaza testul ii spune ca este Divergenta, dar spre binele ei, rezultatul va fi sters. Aici e locul unde, dupa parerea mea, autoarea a pierdut teren. Cuvantul divergent e efectiv trantit, fara niciun impact sau ecou. Nu sunt uimita, extaziata de faptul ca ea e Divergenta. Mai mult, ii spune ca are aptitudini egale pentru trei factiuni: Eruditie, Abnegatie, si Neinfricare.
Iarasi, exista o incoerenta in ceea ce priveste descrierea. Acolo e spus ca alegerea factiunii va surprinde pe toata lumea, chiar si pe ea. Nu mi se pare ca e asa. M-ar fi surprins daca nu ar fi ales asta, dar date fiind lucrurile, e absolut normal. In adancul ei, deja se hotarase, si nici nu apare drept un soc.
Mai departe, avem prezentata intierea ei(cu ocazia asta isi ia un nume nou- Tris) plina de scene de violenta menita sa vina in stare bruta. Nu m-au deranajat absolut deloc. Din contra, consider ca ele sunt cele care au ridicat intr-o mare masura romanul, deoarece nu mai e fictiune pentru cei sub 13 ani, ci e fictiune intr-un alt stadiu. Am observat asemanarea cu THG si asta mi-a placut. Cred ca partea asta e plina de actiune, personajele sunt surprinse bine, si primim multe, multe detalii despre ele: e aratata acea latura 'divergenta' a personajului principal, care e prinsa intre multe sentimente contrariate, si care evolueaza in chip considerabil din debut si pana la final. Personajele secundare sunt si ele interesante. Four e, din punctul meu de vedere, super. Mi-a placut de la inceput si cred ca devine intr-un final preferatul meu. Ar fi fost dragut sa se insiste un pic asupra lui Peter, deoarece e destul de complex, si ascunde multe(dar asta se va intampla in volumul 2).
Ceea ce reprezinta un plus al cartii e povestea de dragoste. Nu e conturata ca si ceva imposibil, sau ca un lucru dupa care protagonista tanjeste. E un produs secundar, amplificat, si in cele din urma devenit element esential. Totusi, o sa o repet: nu-mi plac varstele lor. Ea are 16 ani, iar el 18. Nu stiu cum au priviti altii lucrurile, dar eu mi-am imaginat-o pe Tris ca fiind mai matura, undeva pe la 18, iar pe Four in jur de 23-24. Era mult, mult mai potrivit pentru mine. Cand mi-l imaginez, nu pot sa il vad ca pe un baiat de aceeasi varsta cu mine, pur si simplu nu mi se intipareste asta in cap. Iarasi, aici intervine Eric, pe care il vad pe la 30 de ani, nu 18.

Am observat un lucru- care nu stiu daca mi s-a intamplat doar mie, sau si altora. Cartea e in unele locuri previzibila: am anticipat care e indentitatea lui Four inca din timpul vizitelor parintilor, si cred ca asta e tocmai din cauza faptului ca existau putine variante. Sa ne gandim putin: trebuia sa fie cineva cunoscut, cineva care sa socheze, si cineva care deja fusese prezentat. In acest ultim aspect plotul a scartait. Tocmai pentru ca nu s-a insistat pe cadrul fiecarei factiuni, pe viata familiilor, efectul de soc s-a pierdut. Sau poate ca iarasi mi se pare, dar autoarea cam amortizeaza suspansul prin frazele pe care le foloseste.

Ma voi opri cam aici cu detaliile, deoarece deja am scris mult, si am dat multe spoilere, pentru cei care vor sa citeasca. Voi spune doar atat: finalul e construit puternic, si efectul e cel dorit, dar, INCA O DATA, stilul e ceea ce ii aduce mari pierderi. Actiunea e grabita. Imediat dupa un lucru important, avem parte de altul. Not good. Ar fi trebuit lasat un spatiu, nu neaparat din punct de vedere cronologic, ci in ceea ce priveste paginile. Ar fi trebuit sa existe un capitol care sa faca trecerea de la pure joy, la haos, un capitol care sa ne mai deschida ochii un pic.

Concluzii:
PLUS- povestea de dragoste, finalul, atmosfera din timpul initierii
MINUS- plotul incomplet in unele locuri, explicatii insuficiente cu privire la cateva notiuni, uneori constructia personajelor

Ar mai fi multe, multe de zis. Dupa cum se pare, cartea asta mi-a dat de lucru. As mai fi vrut sa spun cate ceva despre personajul principal, si despre cum e construit, dar o las pe alta data.
(promit ca la urmatorul topic nu o sa scriu atat)