Cartea se deschide cu uciderea misterioasă a unui custode de la Luvru, chiar în interiorul muzeului. Jacques Saunieree fusese ultimul mare maestru al unei confrății secrete - Stareția Sionului - care păstrează un secret ce ar duce la distrugerea bisericii creștine. Crima îi aduce împreuna pe Robert Langdon, un profesor de simbolistică de la Harvard și nepoata victimei, criptografa Sophie Neveu. Ei dezleagă mesajele misterioase și codurile numerice lăsate de bunicul lui Sophie și intra în posesia unui criptex ce conține harta care ar duce la Sfântul Graal. Împreuna cu istoricul milionar Leigh Teabing, ei fug din Paris la Londra, fiind urmăriți de poliție și de un călugăr, reprezentantul organizației catolice Opus Dei. Acest călugăr, care nu se oprește de la nimic pentru a proteja secretul Sfantului Graal este de fapt ucigașul lui Jacques Sauniere. Toată cartea se desfășoară într-o singură noapte, punând în fața cititorului o mulțime de coduri, mistere și conspirații. Interesul lui Dan Brown pentru conspirații este dezvăluit chiar în cartea lui, în care a mentionat de doua ori propoziția „Oamenilor le plac conspirațiile”.

Sursă: Wikipedia



Părere personală: am fost surprinsă că nu am găsit nimic despre ea pe aici! Controversele stârnite mie mi se par cel puțin în regulă. Era de așteptat să se întâmple așa, având în vedere că religia este un subiect delicat și nu îl poți discuta chiar cu oricine. Romanul mi-a plăcut. Nu m-a influențat în vreun fel, dar nici nu pot să spun că n-am fost curioasă să privesc mai atent ”Cina cea de taină”.

O am in pc. Am inceput acum ceva timp sa o citesc, dar nu ma descurc deloc cu cartile electronice. Daca as avea romanul in format fizic, sigur l-as citi. Controversele iscate la aparitia lui ma fac oarecum curioasa.

Am citit cartea si nu mai stiu sigur, dar cred c-a fost prima citita de la el. Mi-a placut mult, era ceva ce nu mai citisem pana atunci si n-am putut-o lasa din mana pana n-am terminat-o. Consider ca exista un sambure de adevar in orice si pana la urma fiecare are dreptul sa creada ce vrea.

am citit codul lui davinci după ce am citit îngeri şi demoni. amândouă mi-au plăcut, iar cea de faţă m-a făcut să tolerez franţa puţin mai mult :)) mi-a plăcut cum s-a terminat, deşi langdon mi se pare cam fustangiu, are câte o altă iubită în fiecare carte :)) simbolistica nu m-a prea pasionat acum ceva timp, dar n-am putut să las cărţile lui dan brown din mână până nu le-am terminat c:

E un topic cu "Codul lui DaVinci" pe aici si eu nu am comentat? O_O
Shame on me!

E una dintre cartile mele preferate. Mi-a placut modul cum a reusit sa imbine firul narativ cu legendele, miturile, simbolistica si adevarurile prezentate intre paginile cartii.
M-a facut sa imi deschid ochii mai mult in privinta religiei si sa am si o alta parere despre ea.
Cat despre simbolistica...odata ce stii semnele, incepi sa le vezi peste tot, vorba lui Langdon. Asa mi se intampla mie! Cand vad cate o simbolistica ascunsa, nu ma pot abtine sa nu o observ si analizez.

Cat despre personaje: Langdon e <3 dar si Sir Leight, nu m-as fi asteptat chiar de la el...

Succesul sau consta mai mult in faptul ca te face partasul ineditului.Imi place sa traiesc naiva senzatie de 'sunt primul care afla', si cred ca Brown e printre cei mai priceputi in a face cititorul sa se simta bine (imi asum). Nu mi-a schimbat prea mult parerea, in general nu ma prea pun in bazele fictiunei.Cred, totusi, ca poate influenta destul de mult in cazul in care nu esti pus foarte tare in tema.