Am vazut filmul, dar tare mult mi-ar placea sa citesc si cartea. Cartile sunt mult mai interesante si mai caprivante decat filmele.

Nu stiu cat de mult ti-ai dori sa citesti si cartea. Si eu mi-am dorit asta foarte mult si acum ca am cumparat-o simt ca imi pare rau. E scrisa foarte prost, haotic, fara linii de dialog fara nimic. Replicile personajelor sunt scrise in continuare, abia iti dai seama cine vorbeste..e mai greu la inceput pana te obisnuiesti. Mie unul nu-mi place, dar din moment ce am inceput-o nu pot sa o las totusi neterminata, oricat de greu mi-ar fi sa o termin. 8-|

Ce aiurea! Nu credeam ca o carte poarte fi editata in asa hal. :|

Poti citi o mica parte din carte in sectiunea Mini biblioteca, a incercat cineva sa o scrie pe forum la un moment dat.

Kevin a scris:

Poti citi o mica parte din carte in sectiunea Mini biblioteca, a incercat cineva sa o scrie pe forum la un moment dat.

Multumesc ca mi-ai spus! Ma voi uita. :)

si eu am citit-o si am inceput sa postez din ea
stilul e unul dintre cele mai oribile pe care le-am intalnit, dar da, te obisnuiesti la un moment dat :))
mi-au placut si filmul si povestea in sine, a fost ca o lectie de viata
am citit-o acum doi ani si culmea eram cu perfuzia in vena la spital si citeam cum isi injectau ei droguri :)))

kristine.b a scris:

si eu am citit-o si am inceput sa postez din ea
stilul e unul dintre cele mai oribile pe care le-am intalnit, dar da, te obisnuiesti la un moment dat :))
mi-au placut si filmul si povestea in sine, a fost ca o lectie de viata
am citit-o acum doi ani si culmea eram cu perfuzia in vena la spital si citeam cum isi injectau ei droguri :)))

Am citit o parte din ce ai postat.
Sincer ma asteptam sa fie mult mai enervant stilul in care este scrisa, dar nu e chiar asa de rau:).

Geniala cartea. Merita citta si s-ar putea sa aveti chestii noi de aflat, sua de invatat sau pur si simplu sa va regasiti in ele.
O posteaza careva pe forum?

Am terminat-o acum câteva zile. Replicile fără linie de dialog m-au băgat în ceaţă, mai ales că nu se specifica mereu vorbitorul. Până la urmă, am învăţat să recunosc personajele după felul de a se exprima, şi nu mi-a mai fost aşa greu. Pot să spun că eram obişnuită cu stilul ăsta oarecum, căci înainte am citit Eseu despre orbire de Jose Saramango, iar autorul a folosit aceeaşi tehnică de scriere a dialogurilor. Recunosc că la început m-a cam plictisit şi a durat până am intrat în universul cărţii. Odată intrată, însă... It gave me the chills. Mi-a demonstrat cât de crudă poate fi viaţa, ce vise nerealiste îşi fac unii, cât de repede ajungi în vârf şi cât de uşor este să cazi. Ceea ce m-a impresionat mult la carte a fost faptul că, citind-o, am uitat că a fost scrisă acum 20 de ani. Abia când am ajuns la părţi care m-au făcut să mă întreb "se mai întâmplă aşa ceva azi?" mi-am amintit că acţiunea nu are loc în prezent.
E o carte pe care aş recomada-o numai unui cititor antrenat. Nu cred că ar fi pe placul cuiva care nu prea le are cu cititul.