Mi-ar placea sa stiu si parerea ta, daca ai citit cartea :)


Mama ma sfatuieste sa citesc romanul asta. Gone with the wind e filmul meu preferat si probabil m-ar incanta aceasta carte.
Cred ca in curand o sa fac rost de ea si o sa citesc.

Pai am citit-o si am citit si continuarea, Scarlett.
Nimic nu se compara cu cartea asta, sincer credeam ca Dracula nu o sa poata fi detronat prea curand, dar Pe aripile vantului o intrece cu mult. Scarlett e un personaj unic dupa mine si Rhett e simpatic, ajungi pe parcurs de la ura sa il simpatizezi si apoi sa-ti fien mila de el. In primul volum cel putin Rhett e prezentat ca fiind un tip groaznic, dar in volumul doi e adus la lumina caracterul lui :)
Am si plans la sfarsitul cartii, desi probabil Scarlett nu si-ar fi plans de mila asa cum i-am plans eu :)) Ea e o rusine pt poporul ei, dar totusi ramane aceiasi pana la finalul finalului :D
Eu sincer ti-o recomand, chiar merita citita :)

In film nu e o rusine pentru poporul ei, dar bineinteles, cartile sunt diferite. Abia astept sa o citesc, trebuie sa vad cum fac rost de ea. Am acasa doar al doilea volum, din pacate...

Felul ei de a fi e o rusine pt ei:) Ea nu e pana in al doilea volum unde face niste chestii mai aiurea si e privita urat de babele din Atlanta, dar cred ca asta e si farmecul cartii, ea si Rhett sunt un fel de renegati :)) Bine e o rusine doar pt cei din Georgia, pt ca irlandezii sunt altfel :)

Mi-a palcut cartea asta la nebunie.Pur si simplu am devorat-o si am resusit sa termin ambele volume in doua zile.E superba,geniala,nici nu am destule cuvinte ca sa explic ce impresie mi-a creat.Scarlet este un personaj atat de vivace si de compex incat nu resusesti sa o incadrezi intr-un anumit gen.Nu e limitata,ca alte personaje,e variabila,dandu-ti impresia ca ar putea sa prinda efectiv vata in fata ochilor tai.Da...face multe greseli,este egoista si egocentrica si extrem de mandra,dar asta nu te face decat sa vrei sa aflii mai multe despre ea.Scarlet este o femeie a vremurilor noastre,care a luat nastere intr-o epoca unde femeile nu faceau altceva decat sa se conformeze unor traditii invechite si sa-si plece capul in fata celorlalti.Daca ea ar fi trait acum sunt sigura ca s-ar fi pierdut printre miile de femei care ii seamana,dar acolo,in acea lumea avea culoare si esenta.Un alt lucru care mi-a placut in aceasta carte au fost descrierile detaliate ale razboiului de independenta si ravagiile atat materiale dar si emotionale pe care statele sudice le-au suportat,precum si primii ani ai reconstructiei.Totul a fost fascinant.Va recomand calduros sa o cititi

Am facut rost de carte, mama avea al doilea volum si fratele meu l-a cumparat pe primul. Abia astept sa citesc romanul acesta. Dupa parerile voastre, sunt sigura ca ma va fascina.

Ai apucat sa citesti ceva din el? cum ti se pare pana la urma?
Daca stau sa ma gandesc bine poate ar trebui sa o mai citesc o data ca a cam trecut ceva timp de cand am terminat-o...

Am terminat al doilea volum ieri.


Am fost fascinata toata durata lecturarii si inca sunt, nu mai pot sa mai citesc altceva fiindca sunt prinsa in actiunea romanului asta, in personaje, in perioada aceea.
E cartea mea preferata. Nu credeam ca alt roman o sa detroneze toate cartilele lui Stephen King pe care le-am citit, dar se pare ca m-am inselat.
Cred ca a fost singurul roman pe care l-am devorat cu adevarat si mi-am dorit, in extreme, sa mai citesc si sa se termine, ca sa aflu cat mai multe despre Rhett.
Rhett Butler e cel mai frumos personaj construit vreodata. E atat de bine definit, atat de clar si de uman, cu tot sarcasmul si placerea lui de a ironiza orice. Se vede ca romanul e scris de o femeie; un barbat nu ar fi putut stii atat de bine cui ii va cade o femeie la picioare...
Mi-a placut totul la Rhett: masculinitatea lui extrema, sarcasmul, lupta lui pentru supravietuire si pentru a fi deasupra tuturor, superficialitatea lui, respectul pentru Melanie, inteligenta de a gasi raspuns pentru orice, curajul de a fi in dezacord cu toata umea si apoi de a se schimba pentru fiica lui, perfectiunea lui externa, totul. Insa ce nu mi-a placut e faptul ca nu i-a spus lui Scarlett ca o iubeste si nu a luptat pentru ea...
Scarlett nu imi place mai deloc, pentru ca l-a ranit pe Rhett. Stiu, e aiurea, dar Rhett e un zeu in opinia mea si a facut atatea pentru ea, incat nu a meritat nimic din cate i-a facut. Si totusi, ea a platit pentur fiecare suferinta provocata.

Acum ma chinui sa descarc filmul si sa fac rost de Scarlett, daca tot sunt prinsa in cartea asta si nu mai pot fi atenta la niciun alt roman :))

In opinia mea Scarlett e varianta feminina a lui Rhett.Sunt facuti din acelasi aluat,de aceea sunt un cuplu dinamic...mie una imi plac amandoi cu toate defectele si calitatile lor.
Sunt curioasa sa vad ce parere o sa ai despre continuarea cartii "Scarlett"
Mie mi-a placut si aia,dar prefer oricsnd originalul
Mai vb ;) (si iti astept parerea)

Mie Rhett mi se pare mai uman, mai sentimental oarecum. Ai vazut cate a facut pentru ea si pentru Bonnie... pe cand ea nu a facut nimic decat pentru Ashley si pentru Tara.

Aici nu te pot contrazice...Scarlett nu e ceea ce ai putea numi o mama model si nici pe Rhett nu stie sa-l aprecieze cu adevarat decat atunci cand acesta pleaca.
Totusi mie imi place de ea...nu respecta regulie impuse de societatea rigita a Atlantei si lupta pentru propria supravietuire.Cand alte doamne din inalta societate stau,croseteaza si-si plang de mila e face ca afacere cu cherestea a sotului sau (al doilea cred ca era) sa infloresca.
Nu spun ca sunt de acord cu modul ei de a gandi (e egoista,egocentrica si uneori superficiala),dar eu cred ca e cel mai dinamic personaj feminin pe care l-am intalnit pana acum.E vie...nush cand citeam cartea aveam impresia ca ar putea sa iasa din filele alea si sa prinda viata :))
Oricum abia astep sa vad ce parere o sa ai despre ea cand o sa citesti "Scarlett"
:*

Ah, am trecut pe la Scarlett şi am uitat să trec şi pe aici :)) Sabi, nu te sfătui să o citeşti şi pe aia, doar strică impresia...

Am citit romanul de vreo trei ori. Prima dată când eram mai mică, la gen 12 ani, şi atunci scăpam pagini întregi cu detalii despre război, mi se păreau plictisitoare. Apoi pe la vreo 14 m-am apucat de recitit şi deja eram interesată şi de marele război civil al Americii. Şi apoi încă o dată cu vreun an în urmă... ca să fie :))
Mi-a plăcut, chiar dacă e scris de o casnică americană(ce combinaţie xD). De fapt nu; l-am adorat. Mi-a plăcut cadrul dramatic, personajele, povestea. Scarlett e atât de diferită faţă de personajele principale tipice - nu e eroică, e ipocrită, câteodată mult prea naivă şi superficială, nu e iubită de toată lumea, nu e în niciun caz o Mary-Sue, şi asta o face adorabilă, chiar dacă câteodată e o nesuferită(pe bune; câteodată îmi venea să-i dau cu ceva în cap). Rhett... nici nu are sens să zic ceva de el. E, ca personaj masculin, ce mai, ca mascul, formidabil. Aş vrea şi eu unul de ăsta xD... Ashley nu făcea nici cât unghia de pe degetul mic al piciorului stâng. Cum mă' poţi fi atât de idioată şi să laşi o bunăciune ca aia să-ţi scape, în timp ce tu alergi ca o cretină după o molie? =))... Trist a fost, trist. Şi de Melanie mi-a plăcut. Este cineva care n-a plăcut-o pe Melanie?
Şi tot vorbeam despre război. E ceva relatat din perspectiva celor din sud, Mitchell i-a scos pe yankeys ca pe nişte animale lipsite de suflet, iar pe negri - ca pe nişte copii pierduţi. Dar oricum mi-au plăcut şi detaliile alea.. militare.

În concluzie, e ceva deja clasic. Recomand : D

M-am apucat de Scarlett si nu imi place, dar o sa dau ideea generala cum termin si al doilea volum..
Si Vio, curiozitatea omoara pisica? Eu inca nu mi-am schimbat parerea ca Pe Aripile Vantului e cea mai buna carte ever :))

Nici mie nu mi-a plăcut :-j.. şi curiozitatea e vrăjmaşul nr.1 al tuturor pisicilor T.T

Semi-agree. Şi mie mi se pare foarte bună :-?.. nu cea mai bună pentru că eu sunt o ignorantă sexistă, iar dând la o parte glumele, presupun că există şi mai bune, dar una dintre cele mai bune este oricum.

Eu sunt foarte impresionata de cartea asta, a reusit sa detroneze orice carte a lui SK pe care am citit-o ( Stephen King fiind favoritul meu ) :))

Ştiu că e favoritul tău :)) eu de la el puţine am citit :-?.. dar am de gând să corectez chestia asta : )

Eu am fost plăcut impresionată şi de film. L-am văzut prima dată la vreo 9-10 ani, mama mi-a zis "trebuie să-ţi placă!" şi eu "aa, ok". Şi mi-a plăcut :)) l-am văzzut de multe ori. Iar peste n ani am descoperit că am toate volumele chiar acasă, chiar în rusă, şi PAV şi Scarlett xD

Mi-ar placea sa citesc si eu cartea, am auzit multe pareri bune despre ea. Sper sa fac rost de ea de la bilioteca, daca nu mi-o cumpar ;).

Alexandra, ar merita toti banii. Daca stai in Bucuresti, o gasesti pe la librariile Adevarul, una e la Universitate si alta la Romana:D

Am citit cartea pe la vreo 12 ani...Eram foarte încâtată de film şi voiam să îmi aprofundez cunoştinţele în legătură cu această poveste, aşa că m-am dus la bibliotecă şi le-am împrumutat. Geniale cărţi, alături de "La răscruce de vânturi" şi "Mândrie şi Prejudecată" formează grupul meu de cărţi favorite. 
Mi-a plăcut mult de Rhett deşi la început nu îl înţelegeam, cum o putea iubi pe Scarlett deşi ştia foarte bine cât de îndrăgostită este aceasta de Ashley, apoi am crescut mai mare şi mi-am dat seama cât de uşor este să comiţi o asemenea prostie. Pentru mine Scarlett era o cauză pierdută, fiind  mult prea aiurită de acel Ashley, care efectiv mă enerva. Ea era vivace, complexă, sălbatică, iar el un filosof temperat. Rhett era "genul" ei de la bun început, dar uneori trebuie să pierzi ceea ce ai pentru aţi da cu adevărat seama de valoarea acelui lucru.
Mi-a plăcut şi de Melanie, era atât de bună. Cred că tuturor ne-a plăcut de ea. Era mult prea bună pentru Ashley, pe care efectiv nu îl suport. Confuzia lui şi faptul că ia dat speranţe false lui Scarlett, au distrus două mariaje practic, atât pe al lui cu Melanie, cât şi pe al ei cu Rhett.
"Până la urmă, este şi mâine o zi!" epic moment, când ceva mă dezamăgeşte şi cred că nu o să mai fac faţă  îmi spun asta şi îmi revin. Scarlett a rezistat unui Război Civil, unei deziluzii majore ce i-a dictat practic toată viaţa si unui copil mort...În comparaţie cu astea, eşecurile mele sunt nimicuri...
Superbă carte, o adevărată operă de artă. Merită citită.

Superbă carte, într-adevăr. Al doilea volum l-am citit în tren, jumătate pe drumul Timișoara-Ploiești și cealaltă jumătate pe drumul Ploiești-Timișoara. E adevărat că nu aveam ce face în tren, dar cartea m-a fascinat și nu cred că aș fi citit întruna dacă nu mi-ar fi plăcut atât de mult.
Scarlett e un personaj atât de bine construit, că nici nu știu dacă să spun dacă am plăcut-o sau nu. În cazul acesta, ambele afirmații ar fi corecte. Îi admir spiritul practic și capacitatea de a găsi o cale de a rezista în vremuri atât de grele și de triste. Îmi pare a woman ahead of her time. În timpuri în care de la o femeie se pretindea să stea acasă, să aibă grijă de copii și să-și vadă de treburile casei, ea se ocupa de afacerea cu cheresteaua și se lupta să-și asigure o viață bună. Nu i-a păsat niciodată de gura lumii, de vorbele care se spuneau despre ea. Își vedea de treabă și era al naibii de bună. Ceea ce nu mi-a plăcut la ea a fost fascinația pe care o avea față de Ashley. E greu de înțeles cum de s-a putut îndrăgosti de un bărbat atât de diferit față de ea, dar mie nu mi se pare ciudat. Ashley reprezintă ceea ce Scarlett nu a putut fi niciodată - interesat și preocupat de școală. Ea era o ființă practică, pe când el era înclinat spre partea filosofică a vieții. Cred că asta a atras-o la el... a găsit în el calitățile care ei îi lipseau și, mă gândesc, poate că și ceva din mama ei pe care a iubit-o atât de mult. Nu se spune că opușii se atrag? Chiar dacă acum justific această atracție, nu înseamnă că o aprob. Ashley nu a făcut decât să îi dea speranțe deșarte lui Scarlett, deși susținea că o iubește pe Melanie, iar Scarlett rămânea agățată de el. E foarte trist că asta a dus la ruinarea mariajului ei cu Rhett. M-a întristat foarte tare că și-a dat seama prea târziu că îl iubește pe Rhett, la fel și faptul că el nu i-a spus niciodată că o iubește și că nu a luptat pentru ea. Rhett este un personaj foarte masculin, iar idolatria lui Scarlett pentru Ashley l-a rănit în orgoliu, cred că de aceea a refuzat să lupte pentru ea, văzând că, orice ar face, mintea ei numai la Ashley stă. Păcat, foarte păcat. M-a și înfuriat faptul că ea prea târziu i-a spus că îl iubește și că el nu a reacționat în niciun fel.
Moartea lui Melanie a fost de o tristețe înduioșătoare. Se pare că Scarlett își dă seama de sentimentele ei adevărate prea târziu. Dacă până atunci o ura pe Melanie și o considera o povară, comprtându-se frumos cu ea doar din obligație și pentru a nu-și da în vileag sentimentele pentru Ashley, când aceasta se afla pe patul de moarte, și-a dat, în sfârșit seama, cât de mult o iubește. A fost un moment foarte dureros și real pentru mine, deoarece s-a potrivit cu acea perioadă din viața mea și mi-a stârnit anumite temeri, regrete și învinuiri.

Da, mi-a plăcut foarte mult cartea și o recomand cu căldură. Merită citită.